«

»

Jan 10

   10/01/2017

STUDIU: școlile private notate cu 5,83; facultățile de stat – 6,44

 

În opinia celor care fac economia românească să meargă, instituţiile de învăţământ superior de stat sunt mediocre, iar cele private cu greu reușesc să obțină  notă de trecere.

Măsura luată de ministrul Educației, Pavel Năstase, de revenire la procedura de numire a directorilor de școli va scădea calitatea managementului unităților de învățământ.  Posibila trecere a doctoratelor la universități va permite menținerea la catedră a unor profesori de o calitate îndoielnică. Măsurile apar în contextul în care un raport intitulat „Barometrul calității sistemului de învățământ superior 2015“, realizat de Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, arăta mari deficiențe în pregătirea educațională a tinerilor. De remarcat că studiul a fost realizat la finalul guvernării Ponta.

În 2020, pe ultimul loc la absolvenţi de bac

Perspectivele sunt la fel de sumbre ca și în prezent: în 2020, România se va afla în coada clasamentului, atât în ceea ce privește numărul absolvenților de bacalaureat, cât și al angajaților cu studii superioare. Profesorii, piatra de temelie a învățământului, sunt neîncrezători în universitățile private, iar instituțiile de învățământ superior nu răspund așteptărilor pieței muncii.

Chestionați, “angajatorii apreciază instituțiile de învățământ din România ca fiind mediocre în cazul celor publice (cu o notă medie de 6,44) și slabe în cazul celor particulare (cu o notă medie de 5,83).

Regăsim un grup de angajatori cu o încredere foarte scăzută în calitatea universităților, ponderea în cazul învățământului  public fiind de 16%, în timp ce în cazul învățământului privat este de 21%, arată studiul în care au fost implicați 1.533 studenți, 1.454 cadre didactice și 1.572 angajatori. Aproape jumătate dintre subiecții investigați reclamă o lipsă de corelare între ceea ce se predă în universităţi şi cerinţele de pe piaţa forţei de muncă.

Provincia conduce

Există „o diferență de 10 puncte procentuale între cei care preferă să angajeze un absolvent al unei universități de stat (53%) și cei care preferă un absolvent al unei universități particulare (43)“. Dacă ar fi să aleagă între un tânăr care a absolvit o facultate în România repectiv unul licenţiat în Occident, preferinţele ar fi egale: 48%.

Paradoxal este modul în care angajatorii apreciază pregătirea pe care universitățile o asigură tinerilor absolvenți la intrarea pe piața muncii.

„Din punct de vedere al proceselor educaționale, 55% din angajatori consideră că universitățile asigură competențele necesare absolvenților pentru angajare.

Actorii socio-economici consideră în proporție de 73% (30% – în foarte mare măsură, 43% – în mare măsură) că universitățile dispun de cadre didactice bine pregătite, asigurând un proces educațional de calitate – 72% (26% – în foarte mare măsură, 46% – în mare măsură)“. Și acum paradoxul: “deși percepția asupra rolului universităților în economie este pozitivă, o parte semnificativă din respondenți (52%) consideră că universitățile sunt fabrici de diplome (24% – în foarte mare măsură, 28% – în mare măsură)“.

În cazul universităţilor de stat, cea mai bună este considerată, de către 24% din angajatori, Universitatea „Babeş Bolyai“ din Cluj (30%), Universitatea Bucureşti (24%), Universitatea Politehnica (23%), ASE (12%) şi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ 4%.

Portret al tânărului la angajare

Partea sociologică a stu­diului „Barometrul calității învățământului superior“ menționează faptul că firmele știu exact cum ar trebui format un tânăr pe care își doresc să îl angajee. „Angajatorii acordă maximă importanță pregătirii profesionale (notă medie de 9). Angajatorii apreciază experiența candidaților în domeniu (notă 8). Angajatorii susțin că nu contează foarte mult notele obținute pe parcurs sau media obținută la absolvire, ci pregătirea propriu-zisă, respectiv competențele dobândite/ceea ce știu candidații. Angajatorii afirmă că țin cont de recomandări, inclusiv de la profesorii candidaților.“

Important să arăţi și bine

Angajatorii nu pun atât de mare preţ pe reputaţia universităţii absolvită de viitorul angajat (6,2 puncte din 10) şi cu atât mai puţin pe media obţinută la absolvire (5,7). „Surprinzător, experiența anterioară de muncă în străinătate nu apare ca un criteriu foarte important, având un scor foarte apropiat de cel înregistrat în cazul aspectului fizic“, remarcă autoriii studiului.

„Conform datelor de cercetare, un absolvent de învățământ superior este apreciat, în prezent, mai ales pentru capacitățile cognitive, pentru competențele cele de comunicare și pentru nivelul de cunoaștere a domeniului în care se va profesa“. Stu­diul la care am făcut referire pare să confirme faptul că angajatorii au o percepție negativă asupra modului în care universitățile îi pregătesc pe viitorii absolvenți. În plus, managerii susțin, într-un procent semnificativ, că abilitățile și cunoștințele dobândite în universități nu sunt destul de relevante în raport cu cerințele pieței muncii.

Sistemul de învățământ superior a anchilozat

În cadrul studiului au fost intervievați zece angajatori din domenii economice variate. „Oferta educațională a instituțiilor de învățământ superior nu este corelată cu cerințele pieței muncii“, susține un angajator din construcții. Se semnalează că relația de interdependență între mediul profesional și cel universitar nu este suficient de organizată și de sistematică, arată un manager din domeniul medical.

„Cauza performanței scăzute este dată de faptul că relația mediului academic cu piața muncii nu este ordonată“, spune un specialist din domeniul juridic. Există și aspecte pozitive: stagiile de practică profesională a studenților. O altă manieră de promovare a relației cu angajatorii sunt stagiile de internship, funcționale în anumite domenii: „Știu că sunt foarte multe companii multinaționale care oferă internship. Din păcate noi nu am fost contactați de universități“, explică un angajator din domeniul IT.

„Procesul de formare profesională inițială a absolvenților este predominant teoretic“, sună  reproşul unui manager din domeniul medical. Sunt și opinii care recunosc aspectele pozitive ale sistemului: „cunoștințele studenților acoperă o gamă destul de largă de domenii, au o cultură specifică domeniului“, explică un consultant bancar.

În ceea ce privește cauzele lipsei de performanță a universităţilor, opiniile coincid în identificarea responsabililor: „Principalii responsabili în asigurarea unui învățământ superior performant sunt statul, Guvernul, Ministerul Educaţiei, societatea civilă și parțial angajatorii“, „Lipsa de performanță  a sistemului de învățământ superior românesc este dată de faptul că acesta a anchilozat în anumite tipare.“

Comparație

România ocupă penultimul loc în ceea ce privește nivelul de instruire al personalul angajat. Astfel, doar 14% din persoanele care au loc de muncă în România au terminat o facultate. Mai slab clasată este doar Turcia,  cu un  procent de 13,6%. Primele cinci țări clasate, care au înregistrat ponderi de peste 35%, au fost Luxemburg, Marea Britanie, Cipru, Norvegia și Irlanda. În alte state foste comuniste procentele sunt, de asemenea, mai bune Slovenia (25%), Ungaria (20%), Bulgaria (23%), Republica Cehă (19%), Letonia (27%), Polonia (23%).

de Petre Bădică


   Postat in: Confesiuni   
  Comentarii: 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>


*