«

»

Sep 26

   26/09/2016

Școala de acasă nu e acasă în Europa

11

Un număr relativ mic de copii este inclus, în Europa, în sistemul de educație homeschool-ing. În țările unde este recunoscut, copiii dau examene anuale organizate sub atentul control al școlilor din sistemul public sau privat. În România, părinții care-și scot copiii de la școală sunt pasibili de amendă.

Două persoane publice – Dana Nălbaru și Dragoș Bucur – au decis să își retragă copilul din sistemul public de învățământ despre care au spus că “este depășit de vremurile pe care le trăim”. Copilul celor doi va studia exclusiv acasă sub îndrumarea părinților într-un sistem educațional etichetat în Occident sub numele de  homeschooling. Această formă de educație nu este reglementată în România unde, potrivit legii Educației Naționale – “învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani”. Cei doi sunt pasibili de o pedeapsă cu închisoarea potrivit reglementărilor din Codul penal: “Părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor şi care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Risc recunoscut în România

Pe siteul Asociațiilor Homeschooling România, conceptul este explicat, fără nuanțele de mai sus, în zece puncte unul precizând că: “Părinții aleg curicula, manualele, softurile educației necesare copiilor”. Însă, admite Ninel Lazăr pe siteul aceleași organizații, copilul trebuie integrat într-un sistem educațional acreditat, iar acesta nu poate fi decât unul din străinătate: “pentru ca studiile de homeschooling să se desfășoare în legalitate, trebuie ca respectivul copil să fie înscris la o școală din afară țării care are legal înființat departamentul de învățământ la distanță sau online sau care are statut de cover school la care pot fi înscriși și copii din alte țări”. Școala din Occident la care copilul este înregistrat emite copilului o foaie matricolă care este un document oficial și legal în respectiva țară. În baza foii matricole – și a diplomei de absolvire -, statul român are obligația să echivaleze aceste studii, însă nu are obligația să înscrie copilul în orice clasă doresc părinții. De ce? “Pentru că Ministerul Educației poate solicita aplicare de măsuri compensatorii – teste de cunoștințe, examene de diferență, stagii de adaptare – în cazul în care există diferențe educaționale din România”, arată Ninel Lazăr.

Mircea Dumitru a explicat exact acest risc major pentru un copil care renunță la sistemul public de învățământ: “Atâta timp cât în Romania nu există o legislație foarte clară care să îți dovedească o rută de trecere de acces din homeschooling în sistemul public formal de școală, care sunt condițiile de a accede din homeschooling în gimnaziu, liceu și mai departe în universitate, poți să fii in situația ca odată ce ai terminat patru sau opt clase în sistemul de școlarizare acasă să nu poți să te întorci înapoi în sistemul public, adică să ai dificultăți pentru că nu ai o diplomă care este acreditată, nu ai un număr de credite, un număr de ore”.

 

Ilegal în 18 țări europene

În statele Occidentale unde este permis sistemul educațional “de acasă”, acesta se face sub atenta supraveghere a profesorilor și a ministerelor de resort care impun copiilor examene anuale.

În 18 din 42 de state europene monitorizate, educația de tip homeschooling nu este recunoscută sub nicio formă. În Austria – unde sunt înregistrați peste 2.000 de copii – este permisă doar când cunoștințele dobândite în familie sunt cel puțin egale cu cele din universitățile publice. Fiecare copil este obligat să susțină un examen anual pentru a fi sigur că se află la nivelul educațional corespunzător. În Belgia testele se dau la vârste de 8, 10 și 12 ani celor peste 500 de copii care studiază doar acasă.

Unu la sută din elevii din Danemarca au optat pentru acest sistem de învățământ care apare ca permisiv chiar și în Constituție. În Estonia, procesul de învățare acasă se află sub controlul școlilor publice sau private. Fiecare elev trebuie să treacă un examen anual și doar astfel poate obține o diplomă de absolvire. În Finlanda doar 600 de copii urmează școlile de acasă. Părinții sunt responsabili pentru ca cei mici să primească educația corespunzătoare, iar progresele sunt monitorizate de către autoritatea municipală. Părinții au libertatea de a stabili curicula copilului, dar trebuie să respecte liniile directoare ale curicului național.

 

Examene anuale, obligatorii în Franța

Peste 5.000 de copii studiază de acasă în Franța unde copiii trebuie înregistrați la primărie și la “Inspection Academique”. Copii, între 6 și 16 ani, sunt testați anual, iar o dată la doi ani protecția socială face o anchetă pentru a vedea dacă modul în care sunt educați copiii este corespunzător. Părinții sunt, de asemenea, verificați anual dacă își educă bine copiii. Două rezultate de nesatisfăcător la aceste inspecții determină mutarea copiilor în școli publice sau de stat. În Franța, copiii trebuie să aibă cunoștiințe excelente în șapte domenii: franceza, matematica/științe, o limbă străină, istorie și geografie, competențe sociale și civice, autonomie.

În Ungaria, câteva mii de copii se află în sistemul educațional homeschool. Ei trebuie să treacă un examen complicat la fiecare sfârșit de an, altfel nu primesc diplome. În Italia, părinții trebuie să demonstreze că au capacitatea economică și tehnică pentru a-și instrui singuri copiii. Dacă doresc să intre în sistemul educațional de stat, trebuie să susțină examene anual. La fel în Polonia, copiii sunt supravegheați de către un profesor desemant de către o școală publică sau privată și dă examene anuale.

Cei  mai mulți copii care studiază acasă sunt înregistrați în Rusia, unde sunt înregistrați un milion. Și aici există un control. Copiii sunt atașați de o instituție de învățământ acreditată putând particpa la activitățile de laborator sau extracuriculare, pot folosi bibiloeca și dau examene la fiecare materie.

 

Cât de importantă este socializarea în dezvoltarea copilului

Gabriela Romaneț explică alegerea unor părinți de a-și retrage copiii din sistemul de învățământul public din dublă postură: de psiholog și de mamă a unui copil ajuns la majorat. “Dacă la o vârstă fragedă aș fi integrat-o într-un sistem de homeschooling, copilul mi-ar fi putut reclama că i-am alterat modul personal în care vede și concepe, astăzi, lumea și viața. Tot ceea ce a dobândit din punct de vedere identitar din întâlnirea cu acei copii de la școală, dar și cu tipologiile descoperite pe drumul până la instituția de învățământ – comerciantul, șoferul, cerșetorul – reprezintă bunul cel mai de preț al unui copil și nu al părintelui”.

Părintele dar și școala au un rol formator, dar nu e necesar ca unul să îl excludă pe celălalt din educația copilului. „Părintele are un rol modelator, de formator, mai ales când vorbim de cei șapte ani de acasă. Dar procesul de formare continuă și dincolo de această vârstă. Pentru copil, intarea la școală reprezintă întâlnirea cu alți copii co-generaționali, asemănători și diferiți, întâlnirea cu diversitatea. Este momentul în care copilul dezvoltă un spirit observator: cum sunt ceilalți, ce reguli formatoare are școala, pe ce principii se ordonează celelalte familii. După ce a luat contact cu modul diferit de a fi al celorlați, cu regulile nediscriminatorii ale școlii, copiii își creioneze propria personalitate. Cu cât este mai expus multiplele relaționări, cu atât va fi mai informat despre pluralismul valorilor familiare, culturale sau confesionale. La școală, eu i-am spus copilului meu că întâlnește nu o mamă, nu o a doua casă, ci un loc unde învață. Cei care preferă sistemul de educația homeschool-ing poartă mai accentuat amprenta personalității și modului de a fi părinților lor”, ne-a explicat psihologul Gabriela Romaneț.

De ce abandonează copii școala?

În SUA, 3,4% dintre elevi (2 milioane) sunt integrați în acest sistem educațional de tip homeschooling. Această practică a început în zonele sărace ale Americii, dar în anii 70 câteva cărți au popularizat acest tip de educație. Estimările sunt făcute de către Departamentul de stat american pentru Educație. Elevii sunt încorporați în sistemul de homeschooling dacă învață acasă în loc de a fi integrați într-o școlă publică sau privată pentru cel puțin o parte din discipline. Participarea lor part-time în sistemul public sau privat de învățământ nu trebuie să depășească 25 de ore pe săptămână. Ruptura de sistemul clasic nu este totală. 18% dintre elevi participă în regim part-time la câteva cursuri în cadrul școlilor private sau de stat. Unii petrec câteva zile pe săptămână în campus. Motivul pentru care elevii din SUA renunță la sistemul de învățământ clasic îl reprezintă dorința de primi mai multe cunoștințe morale și religioase (35%), îngrijorări privind mediul școlar (21%) și insatisfacția față de programa școlară (17%).

 de Petre Bădică


   Postat in: Femei   
  Comentarii: 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>


*