«

»

May 08

   08/05/2015

Care este adevărată față a Lunii

hhÎn 1420 Jan van Eyck a început să picteze ceva ce nimeni din vest nu s-a gândit să descrie până atunci cu toate că toţi au o știau: faţa Lunii.

Atârnă, în detaliile unui realism rece, pe cer în spatele crucilor răstignirii. Stă deasupra armatelor de cavaleri ai lui Cristos şi peste Ioan Botezătorul. Împletind observația atentă cu imaginaţia, van Eyck a încadrat Luna ca parte a lumii în care trăim.

Două secole mai târziu, telescoapele au redat noi detalii de pe fața Lunii. Oamenii au început să creadă că Luna nu mai este o parte a lumii lor, ci că este o lume de sine-stătătoare, un loc cu munţi şi mări, golfuri şi furtuni, cu o atmosferă (un termen utilizat pentru Lună înainte de a fi utilizat pentru Pământ) şi, foarte posibil, cu oameni. În anii care au urmat, cele mai fanteziste dintre aceste idei au dispărut. Înainte ca oamenii să ajungă cu adevărat acolo, se ştia că Luna este total opusă Pământului: moartă, monotonă, extraterestră.

Totuşi, ştiinţa face progrese și poate găsi similarităţi între lucruri aparent disparate. Un delfin seamănă cu un rechin – dar, ca mamifer şi prin modul cum vânează este mai mult asemănător lupului. Coastele Uruguaiului şi ale Namibiei par a fi destul de diferite – dar rocile din care sunt făcute sunt identice, fiind alipite în aceeaşi mare ancestrală înainte de a fi separate prin deschiderea Atlanticului de Sud. Căderea unui măr într-o grădina din Lincolnshire şi rotaţia Lunii în jurul Pământului sunt manifestări ale aceleiaşi atracţii gravitaţionale. Iar în anii ‘70, analizele chimice ale rocilor aduse de pe Lună au indicat că, deşi Luna nu arată ca Pământul, scoarţa sa conţine acelaşi amestec de elemente, în proporţii similare izbitoare.

Ideea că Pământul şi Luna pot fi făcute din aceeaşi materie pare logică la prima vedere; comparate cu mai mulți aștrii din sistemul solar, ele sunt remarcabil de apropiate una de alta. În secolul 19 şi începutul secolului 20 au existat variate teorii conform cărora ele s-au format împreună şi ulterior s-au separat. Din păcate astfel de teorii întâmpinau o problemă. Conservarea momentului cinetic înseamnă că obiectele în rotaţie se vor mişca mai încet când sunt separate, mai repede când sunt apropiate (acest lucru explică de ce patinatorii se rotesc atât de repede atunci când îşi strâng braţele). Sistemul Pământ-Lună are un moment cinetic mare, astfel dacă cele două părţi ale sale au fost unite atunci când s-au creat, ele trebuiau să se rotească la fel de repede ca un patinator ce se transformă într-un burghiu care străpunge gheaţa patinoarului.

De aici şi ipoteza că Luna a fost creată în altă parte şi capturată în gravitaţia Pământului. Dar, după ce programul Apollo a arătat care este structura chimică a Lunii, iar această ipoteză a apărut, de asemenea, neplauzibilă. În 1974 oamenii de ştiinţă au emis o nouă ipoteză: o planetă rătăcitoare de dimensiunile planetei Marte s-a ciocnit de Pământ. Acest lucru, au sugerat ei, a condus la unificarea nucleelor celor două corpuri, iar părţi ale mantalelor lor stâncoase au fost aruncate pe orbită, unde materia topită s-a condensat, eventual, formând Luna. Impactul catastrofal explică de ce rocile lunare par pământene, dar şi de ce sistemul Pământ-Lună are un moment cinetic mare – dacă un patinator se loveşte de braţul întins al altui patinator care trece pe lângă el, cei doi se vor roti.

A fost o idee simplă, dar radicală. Şi a avut profunde implicaţii. Faptul că Pământul are o Lună mare împiedică axele sale să aibă o oscilaţie prea mare. Marte, care are sateliţi extrem de mici, își balansează polii ca o majoretă ce se mişcă în ritmul tobei. Un aliniament stabil al polilor a menţinut, de asemenea, clima Pământului stabilă şi, astfel, a permis existenţa vieţii. Astfel, o coliziune accidentală din perioada timpurie a sistemului solar a putut fi crucială pentru apariţia vieţii complexe de pe Pământ. Noi am putea fi rezultatul unui accident planetar.

Acum, această versiune este şi ea atacată. Cu cât mai multe persoane analizează rocile lunare, cu atât par mai similare rocilor terestre. Modelele impactului care a condus la crearea Lunii, realizate pe calculator indică faptul că în urma impactului aceasta ar fi trebuit să aibă mai multă materie de la corpul care a lovit Pământul. Acest lucru sugerează că, fie corpul ceresc avea o structură chimică similară cu cea a Pământului (ceea ce Marte şi inelul de asteroizi nu au), fie că rocile corpului de impact şi ale Pământului pe care l-a lovit s-au amestecat ca urmare a unui proces spectaculos de întrepătrundere încă neidentificat.

Dacă ți-a plăcut articolul alătură-te, cu un simplu LIKE, comunității de cititori de pe pagina de FACEBOOK www.like.noinu.ro 

Sau, există o altă explicaţie. Robin Canup, a cărui activitate de cercetare arată că mare parte din corpul ceresc de impact a condus la formarea Lunii, sugerează că studiul rocilor de pe Venus – planeta cea mai apropiată de Pământ – poate oferi indicii clarificatoare. Dar obţinerea unor mostre va fi extrem de costisitoare. Speranţele mele sunt legate de celălalt capăt al sistemului solar. În 2015 o navă spaţială numită New Horizons ne va furniza primele poze realizate de aproape de pe micuța planetă Pluto şi de pe luna sa, Charon.

Pluto este complet diferită faţă de Pământ. Ea este formată mai mult din gheaţă decât din rocă; iar dacă ea conține are un ocean, el este adânc îngropat în interior. Dar există o şansă reală să obținem noi lămuriri asupra dilemei noastre deoarece Pluto şi Charon sunt, de asemenea, produse ale coliziunii cosmice. Vor ajuta noile cercetări asupra coliziunii să explice istoria timpurie a Pământului? Poate că nu. Dar partea amuzantă a ştiinţei este că nu ştii ce este similar până nu cercetezi.

de Oliver MORTON


   Postat in: Sănătate   
  Comentarii: 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>


*